Un loc “de tras sufletul”

Avem cafenele de tot felul: pentru snobi, pentru oameni de afaceri, pentru blonde care se expun pe terasele centrale şi chiar pentru cei care doresc să bea o cafea bună.

Copleşită de grijile cotidiene, mânată de curiozitate sau poate în căutarea unui loc de tras sufletul am găsit în atmosfera unei cafenele nu numai liniştea căutată, dar şi clipe de inspiraţie. Un loc cu specific franţuzesc la doi paşi de Biblioteca Naţională, care mi s-a părut, chiar de la început, că este conceput ca un restaurant – cafenea – cofetărie… nu ştiu, dar mi-am dat seama că această alergare după mai mulţi iepuri odată nu a dat greş.

Conceptul localului este unul inspirat din rafinamentul francez: proaspăt, natural şi urban, iar desigen-ul e pe măsură. Aerisit, cu accente puternice de bej şi de atmosferă a anilor 30. Scaunele suple mă invită să i-au loc şi să mă bucur de peisajul tomnatic din centrul capitalei, ce îl pot urmări prin peretele – fereastră împodobit cu rame pentru fotografii şi elemente decorative cu motiv de savană. Dar mă atrage vitrina; rândurile de ecleruri, tiramisuuri, ckeck-uri cu fructe, ordonate sub raftul cu pâine de casă, chifle şi croasante franţuzeşti mi-au ridicat o sprânceană şi am  zis, în sfârşit, să le fac o bucurie şi simţurilor mele gustative.

În scurt timp mi s-a oferit meniul care nu era doar o listă de specialităţi, ci un adevărat catalog ilustrat, o hartă a spaţiului culinar caracteristic localului.

 M-am uitat cu Adriana vreo 20 de minute peste meniu fără a reuşi să ne hotărâm ce alegem. În ajutor ne-a sărit chelnerul , un băiat drăguţ şi receptiv, care observând dubiile noastre nu a întârziat să ne ofere un sfat. „Ar fi bine să vă apropiaţi de vitrină şi să vă alegeţi ce vă place” a spus el. Dar remarcând că privirile noastre rătăcesc iarăşi printre multitudinea de bunătăţuri, a îndrăznit el să ne propună o prăjitură. Noi am căzut de acord.

Acest desert franţuzesc, însoţit de un ceai de fructe, absolut delicios, unul dintre cele mai bune ceaiuri pe care le-am băut într-o cafenea. Plus că modul de deservire şi vesela în care a fost oferit merita toţi banii.

Mobila de culoare închisă şi vesela elegantă, chelnerii rafinaţi şi chelneriţele drăguţe în rochiţe croite după moda franceză a secolului trecut care pe deasupra aproape că pot să-ţi recite meniul în franţuzeşte, te rup de ritmul obişnuit. La realitate te aduc doar vizitatorii. Un italian înalt, îmbrăcat la costum, îşi bea cafeaua, discutând agitat la telefonul mobil. Lumea intră şi iese, chiar dacă e dimineaţa târzie a unei zile obişnuite de săptămână.

Mulţi vin aici doar pentru a-şi bea cafeaua sau ceaiul, alţii pentru că au fixat o întâlnire. Intră, mănâncă şi pleacă… pleacă cu gândul că o să mai revină în acest local „dulce”, să te lingi pe degete.