“Sunt unde nici nu speram să fiu”

Veselă, frumoasă, energică, talentată. A făcut Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţele  Comunicării  la  Universitatea de Vest Timişoara (România), s-a specializat în jurnalism. Succesul, însă, a aşteptat-o acasă, mai exact,  la  MuzTv  Moldova. Doamnelor şi (mai ales) Domnilor, prezentatoarea ProNews – Lilu!

 

   -Lilu,  ce te-a făcut să alegi jurnalismul?

   -Încă din generală, profesorii îmi ziceau ca voi fi  sau actriţă, sau jurnalistă. În liceu deja optam pentru comunicare si relaţii cu publicul ca în ultima clipă, când am optat pentru specializare, în tabelul de admitere, în primul rînd, am ales jurnalismul.

  - De ce jurnalismul în România ?                        

-Mulţi îmi dau această întrebare. Nu vreau să fac nici o comparaţie… la Timişoara am învăţat limba română. Pare o glumă, dar, de fapt, să fii un jurnalist bun înseamnă să posezi abilităţi vorbite şi scrise în limba română. Îmi era frică de întoarcerea acasă, căci ştim cu toţii pe ce muchie de cuţit stă libertatea presei. Pentru asta apreciez munca jurnaliştilor de la noi.

-De ce anume televiziunea, dar nu presa scrisă sau radioul ?

-A fost ironia sorţii. Cât timp am fost studentă îmi ziceam că nu voi face televiziune nici în ruptul capului, mai ales să fiu prezentatoare. În timpul studenţiei am scris, presa a fost înclinarea din facultate. Am fost redactorul unui site despre şi pentru basarabeni şi a unei reviste, am mai scris şi pentru broşurele din universitate. Acum, peste jumătate de an după terminarea ciclului universitar sunt unde nici nu speram să fiu, în sensul că nu am ţinut morţiş să fiu vedetă, dacă asta ar împlica munca în televiziune, mai ales în faţa camerei.

-Dar cum a început « relaţia » dintre  MuzTv şi Lilu ?

-De casting… au fost lucruri interesante. Intrată de  zece minute în locaţie, deja  eram pregătită să ies… pentru că îmi era frică de proba limbii… limbii ruse, desigur. Am ieşi, am ripostat unora, am plecat, apropo, nu mi-am etalat darurile naturii şi picioarele uleioase pentru a trece casting-ul, aşa cum îi drege capul pe alţii. Când am venit acasă îi povesteam mamei « Păi am fost eu şi încă 100 de matroane ».

-În ce relaţie eşti cu colegii de la MuzTv Moldova ?

- La MuzTv  mi-am regăsit prietenii pierduţi din facultate, adică gaşca nebună. Nu am colegi de muncă, ci prieteni. De fapt, din septembrie am început de la zero şi să nu-l supăr  pe Dumnezeu sunt mulţumită.

-Cum este Lilu, cea care apare « pe sticlă » ?

  -În televiziune mă simt mai confortabil în postură de reporter, decât de prezantatoare. Reportaje fac în fiecare zi a săptămânii, iar masca Lilu mi-o pun doar joi. Eu sunt Lilia cu gândurile răscolite în cap, iar Lilu nu apare decât în MuzTv la ora de imprimare. A fost greu când mergeam pe teren şi nu aveam habar de vedetele noastre “autohtone”, într-o lună am inghiţit intensiv show-bizz  moldovenesc, e drept cam infect şi prost dezvoltat, dar e al nostru.

-Ce-ţi  place să faci mai mult în timpul liber ?

-Ar fi banal să spun că îmi place să citesc, dar chiar îmi place. Garcia Marquez si  Llosa Vargas  rămîn cei mai proaspeţi în memoria mea. Şi încă una,  nu rezist fără cumpărături, odată la două săptămâni trebuie să-mi mai adaog vreo căciuliţă în dulap, vreo gentuţă sau curea.

-Cum a fost când ai oferit primul tău autograf ?

Nu mă aşteptam să fiu recunoscută pe stradă, de fapt nici nu vreau asta. Prima mea sesiune de autografe s-a ţinut după concertul « Dance for Life » şi, sincer, mă simţeam incomod. Nu aveam insomnii hrănite de dorinţa de a ajunge la MuzTv, a fost o conjunctură fericită. E un mediu propice de afirmare şi recunosc asta.